Totuşi.

Ultravox-Dancing with tears in my eyes 

Azi mi-e dor de calmul meu.

Mi-e dor să nu-mi mai fie dor.Când ţi-e dor,ţi-e dor de orice,de oricine;de toate în acelaşi minut.Mie uneori mi-e dor chiar şi de mine–dar în alt minut,în cu totul alte zile;nu mă pun laolaltă cu restul lumii.

Om care-şi duce singur dorul.Imaginează-ţi cum e când dau ochii cu mine!Trec fix prin mine.Ce-am fost trece prin ce sunt. 

Ce-am fost–om sucit întors către ce nu e,dar posibil să fie;şi ce sunt–om simplu întors către ce e imposibil să fie.

Mă amestec.Eu cu mine,posibil cu imposibil.

Dar eu totuşi rămân ce-am fost.Mă iau aşa cum am fost dintotdeauna.

posibil: în cuvântul ăsta mă ţin eu toată.

 

there's a fear in me and it’s not showing.

Aşteptările-s neaşteptate,sau nu?Nu ştii niciodată cum vine una şi-ţi ţipă :”Aşteaptă!”şi tu aştepţi ,fără să ştii exact unde şi exact cât.Ştii că aştepţi în timp cu timp.Atât.Aştepţi până nu mai aştepţi.Au şi ele sfârşit.Uneori sfârşeşti o dată cu ele când ţi se termină sufletul  – ăla care te costase prea mult - şi care l-ai pierdut aşteptând zădărnicii tâmpite.

Tăcerile în schimb,economisesc suflet.Îl ţii în tine,până-l dai afară – cuiva –poate are mai multă grijă de el.Cuiva ca tine.Ţie.Tu care profitai de tăcere pe când îmi pipăiai gândurile şi eu te lăsam.

Tu taci.Eu tac.

(Mai tace cineva?)

Tăcerea nu mă ceartă şi nu mă contrazice.N-are cum.Nu-mi cere timp şi nu-mi promite,iar eu nu-i cer nimic.Eu îi dau ei pace,iar ea mi-o dă înapoi.Profitabil.

Dacă eu îţi dau ţie pace,tu ce-mi dai mie?