there's a fear in me and it’s not showing.

Aşteptările-s neaşteptate,sau nu?Nu ştii niciodată cum vine una şi-ţi ţipă :”Aşteaptă!”şi tu aştepţi ,fără să ştii exact unde şi exact cât.Ştii că aştepţi în timp cu timp.Atât.Aştepţi până nu mai aştepţi.Au şi ele sfârşit.Uneori sfârşeşti o dată cu ele când ţi se termină sufletul  – ăla care te costase prea mult - şi care l-ai pierdut aşteptând zădărnicii tâmpite.

Tăcerile în schimb,economisesc suflet.Îl ţii în tine,până-l dai afară – cuiva –poate are mai multă grijă de el.Cuiva ca tine.Ţie.Tu care profitai de tăcere pe când îmi pipăiai gândurile şi eu te lăsam.

Tu taci.Eu tac.

(Mai tace cineva?)

Tăcerea nu mă ceartă şi nu mă contrazice.N-are cum.Nu-mi cere timp şi nu-mi promite,iar eu nu-i cer nimic.Eu îi dau ei pace,iar ea mi-o dă înapoi.Profitabil.

Dacă eu îţi dau ţie pace,tu ce-mi dai mie?